Mulţimea este o noţiune elementară care nu se poate defini. Totuşi, putem descrie o mulţime ca pe o colecţie de obiecte ce prezintă proprietăţi comune.

Fie o mulţime A şi x fiind un element oarecare. Între x şi A se stabileşte o relaţie de apartenenţă   astfel: x aparţine sau nu lui A, după cum x  este, respectiv nu este un element al mulţimii A. 

O relaţie reflexivă, tranzitivă şi simetrică defineşte o ORDINE.

Operaţiile cu mulţimi sunt REUNIUNEA, INTERSECŢIA, DIFERENŢA, COMPLEMENTARA, PRODUSUL CARTEZIAN, definite după cum urmează:

Numim enunţ un text cu sens prin care transmitem informaţii. Dacă există concordanţă între afirmaţiile enunţului şi realitate atunci enunţul este adevărat. În caz contrar el este fals.

Propoziţia  este un enunţ care, într-un context bine definit, este fie adevărat, fie fals.

Orice enunţ ce exprimă o proprietate a unui obiect din mulţimea dată E poartă numele de predicat pe mulţime E.

Fie predicatul P(x) pe mulţime E. Un enunţ de forma „oricare ar fi elementul x din E el are proprietatea P(x)”, se poate exprima prin propoziţia . Această propoziţie este adevărată, dacă şi numai dacă toate elementele lui E au proprietatea P.

Fie predicatul P(x) pe mulţime E. Un enunţ de forma „există cel puţin un element x din E el are proprietatea P(x)”, se poate exprima prin propoziţia . Această propoziţie este falsă, dacă şi numai nici un element lui E nu are proprietatea P.